Album despre VASILE PARIZESCU

Vasile Parisescu (Parizescu): pictor, militar, om de ştiinţă, desenator, scriitor, colecţionar de artă, expert naţional in arta modernă şi contemporană, general in armata română. Vasile Parizescu este iniţiatorul in 29.12.1989, fondatorul şi preşedintele Societăţii Colecţionarilor de Artă din România.

Adresa de contact e-mail: vparizescu@gmail.com

Telefon: 0213157013

Născut: Brăila, judetul Brăila, la 25 octombrie; Stare civilă: căsătorit cu Parisescu Victoria; Copii: Viorica (n.1956), Florin (n.1957); Părinţi; Iancu şi Catina-Joiţa

Mărturisire

“M-am condus după principiul: Nu aştepta niciodată răsplată. Singura si adevărata răsplată este satisfacţia muncii tale”.

“Totul am făcut cu pasiune: armata, ştiinţa, scrisul, pictura, colecţionatul, dragostea de ţară si familie. Nu am pictat niciodată urmărind un anume scop lucrativ, ci am făcut-o ca un joc, dintr-o mare bucurie, dintr-o mare pasiune; am fost criticat pentru această părere despre pictură care este un lucru atât de serios, de dificil şi, evident, celor care au făcut-o le-am dat oarecum dreptate; pentru mine era un joc spiritual, un joc al raţiunii, însă aprig şi de nedescris. A fost o viaţă întreagă o mare pasiune, o mare dragoste şi este încă, şi marile iubiri nu se clamează, nu se împărtăşesc întregii lumi; ele se şoptesc în spaţiul spiritual atunci când sunt singur, eu şi natura.” (Vasile Parisescu (Parizescu) – Gânduri despre pictura mea, Album “Vasile Parizescu”, p.54, Editura Arta Grafică, 1994)

Studii

• În anul 1947 termină Şcoala de ofiţeri artilerie cu gradul de sublocotenent.

• În perioada 1945-1949 urmează Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii Bucuresti

• În perioada 1949-1953 urmează Facultatea de Mecanică

• Face studii libere de pictură cu pictorii Dumitru Ghiaţă, Rudolf Schweitzer–Cumpăna şi G.N.G. Vânătoru.

• Între 1970 si 1973 urmează Şcoala de arte din Bucureşti studiind cu profesorii Nicolae Savin şi Paul Lutescu.

Date profesionale

1947-1949, Comandant de secţie şi baterie de artilerie; 1953 şef secţie exploatare Corpul 47 Tancuri, Bucureşti, 1955, Maior, Comandamentul trupelor blindate şi motomecanizate / şef secţie exploatare, 1968, Manager pentru înzestrarea cu blindate şi autotractoare a armatei; a conceput, condus şi controlat în inspecţii activităţile de organizare şi reglementare a parcurilor de blindate şi autotractoare, precum şi cele de folosire, întreţinere, conservare şi depozitare, reparare şi aprovizionare cu materiale a tuturor felurilor de autovehicole din înzestrarea armatei; a colaborat şi condus activitaţile de concepţie şi realizare a tehnicii blindate şi autotractoare, fiind numit şeful programului de fabricaţia tancurilor şi a maşinilor de luptă al infanteriei; A fost numit să conducă şi rezolve probleme importante pentru armată şi ţară, cum ar fi de exemplu stingerea uneia din cele mai mari sonde care a explodat (Mitrofani-Merisani, Râmnicul Vâlcea) între 10.11.1978 şi 07.01.1979, sonda care ulterior a alimentat cu gaze Bucureştiul până în 1984. Pentru această operaţiune specialiştii americani au solicitat aproape 3 milioane USD şi 2000 USD / zilnic de fiecare specialist, care au fost economisiţi. Necesitatea rezolvării a impus intrarea în mijlocul flăcărilor existente ca urmare a exploziei (1500 grd C şi 800 atm), operaţiune pe care nu au rezolvat-o specialiştii din petrol şi cascadorii. In această situaţie a trebuit să intre cu costume special aduse din Japonia, personal, pentru a constata cum trebuie explodată “masa rotary” cu scopul de a elibera ţeava ce ieşea de la 5-6000 m adâncime şi a cupla şi salva sonda (se lucrase 6 ani la realizarea ei), pentru obţinerea componentelor pungii de petrol; A rezolvat chestiuni deosebit de importante, de specialitate, cu state puternic dezvoltate pe linia fabricaţiei de blindate.

Activitate publicistică:

43 cărţi ştiinţă, tehnică, artă; peste 1000 de articole de specialitate publicate; participare la numeroase emisiuni la radio si TV, din care: 1962 –“Tancul”(in colaborare), “Asigurarea tehnica de blindate, automobile si tractoare – pe timp de pace, TA-1”, prima lucrare originală românească, necesară desfăşurării activităţilor unui compartiment important al armatei, până atunci folosindu-se regulamentele traduse ale armatei sovietice; 1962 – “Din experienţa şoferilor militari”; 1963 – “Maşini amfibii”; 1964 – “Asigurarea tehnică de blindate, automobile şi tractoare – pe timp de război, TA-2”, prima lucrare originală românească; 1965 – “Autovehicule speciale moderne”- prima lucrare ştiinţifică tipărită în România în care s-au prezentat cele mai importante autovehicule occidentale; 1968, 1970, 1979 – “Remedierea penelor de automobil”; 1969, 1973 – “Salon Automobil”, 1984 – “Criza energetică”; 2008 – “Viaţa ca o pasiune”, cuprinzând 600 pagini şi 800 reproduceri color, cu întâmplări adevărate din viaţa colecţionarilor de artă şi a tablourilor; “Colecţii şi colecţionari” în Revista “Pro Arte” şi “Casa Lux” (1990-2006), 2012-2018 – 7 volume din seria de memorii-roman „Asa a fost. Asa am făcut. Injurati-mă” şi altele.

Expoziţii personale

• 1974 – Galeria de Artă a Cercului Militar Naţional (pictură si grafică)

• 1978 – Galeria de Artă a Cercului Militar Naţional (pictură)

• 1983 – Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti (pictură)

• 1986 – Galeriile de Artă Victoria, Iaşi (pictură si grafică)

• 1987 – Galeriile Centrale de Artă, Brăila (pictură si grafică)

• 1988 – Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti (pictură)

• 1993 – Sala Artelor din Palatul Cercului Militar Naţional (pictură si grafică)

• 1994-1995 – Galeriile de Artă: Tokio, Osaka, Yokohama (itinerantă pictură)

• 1995 – Muzeul Naţional Cotroceni (pictură si grafică)

• 1995 – Galeriile Centrale de Artă, Brăila (pictură)

• 1995 – Muzeul de Artă, Tulcea (pictură si grafică)

• 1996 – Muzeul Naţional Cotroceni (grafică)

• 1996 – Galeriile Centrale de Artă, Brăila (pictură si grafică)

• 1998 – Muzeul Judeţean de Artă Prahova, Ploieşti (pictură si grafică)

• 2001 – Sala Dalles, Bucureşti (pictură)

• 2002 – Muzeul Naţional Cotroceni (pictură si grafică)

• 2003 – Galeriile de Artă Viena (pictură si grafică)

• 2004 – Muzeul de Artă Craiova Palatul Jean Mihail (pictură si grafică)

• 2005 – Sala Artelor din Palatul Cercului Militar Naţional (pictură si grafică)

• 2010 – Galeria Artelor la Cercul Militar National Buc.

• 2015 – Galeria Artelor la Cercul Militar National Buc.

• 2019 – Galeria Artelor la Cercul Militar National Buc.

.

Expoziţii naţionale şi de grup

• 1981 – Expoziţia Republicană, sala Dalles

• 1983 – Expoziţia Republicană, sala Dalles

• 1983 – Expoziţia laureaţilor Festivalului Naţional, Muzeul Naţional de Artă al României

• 1984 – Expoziţia Republicană, Sala Dalles

• 1985 – Salonul Municipal de pictură, grafică şi artă decorativă, Muzeul National de Arta al României

• 1986 – Bienala de pictură, grafică, sculptură, sala Dalles

• 1986 – Târgul de artă de primăvară, Sala Dalles

• 1986 – Salonul Municipal de pictură, grafică şi artă decorativă, Muzeul National de Artă al României

• 1987 – Expozitia laureaţilor Festivalului Naţional, Muzeul Naţional de Artă al României

• 1987 – Expozitia Republicana de pictura, grafica, sculptura, Muzeul National de Artă al României

• 1987 – Expozitia „Anotimpurile”, Muzeul National de Arta, Iaşi

• 1987 – Expozitia Nationala de pictura, Galeriile de Artă, Dorohoi

• 1988 – Bienala de pictură, grafică, sculptură, sala Dalles

• 1988 – Salonul Municipal de pictură, grafică şi artă decorativă, Muzeul Naţional de Artă al României

• 1989 – Salonul National „Peisajul românesc”, Galeriile de Artă, Constanţa

• 1990 – Salonul Municipal de pictură, grafica şi sculptură, ARTEXPO, Teatrul Naţional, „Etaj 3/4”

• 1992 – Salonul Municipal de pictură, grafică şi sculptură, ARTEXPO, Teatrul Naţional, „Etaj 3/4”

• 1994 – Expozitia „Natura statica in pictura contemporana”, Muzeul Naţional de Artă, Iaşi

• 1997 – Expoziţie de pictură, Casa Americii Latine

• 1999 – Expoziţie de pictură, Casa Americii Latine

• 1990 – Expoziţie de pictură, “Pictori brăileni”, Galeriile Centrale de Artă Brăila

• 2002 – “Peisajul in pictura românească”, Muzeul Naţional Cotroceni

• 2005 – “Florile in pictura românească”, Muzeul Naţional Cotroceni

• 2007 – “Italia văzută de pictori români”, Muzeul Naţional Cotroceni

• 2008 – “Interbelicii şi continuatorii”partea I-a şi a II-a, Muzeul Naţional Cotroceni

• 2010 – „IARNA in pictura romaneasca din colectii particulare” la Muzeul Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu)

• 2013 – „CASA in pictura romaneasca din colectii particulare” la Muzeul Municipiului Bucuresti (Palatul Sutu)

• 2015 – „Buchetul de flori din pictura romaneasca din colectii particulare” de la Muzeul National Cotroceni

. 2016 – „Marina in pictura romaneasca din colectii particulare” de la Muzeul National Cotroceni

. 2017- „Artisti plastici comentati de Petre Oprea” la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”

 

Expoziţii în străinătate

1987 – Moscova; 1990, 1999 – Roma; 1994, 1995 – Tokyo, Osaka, Yokohama, 2000 – Paris; 2003 – Viena;

Premii si recunoaştere natională şi mondială

• Premiul întâi republican pentru ştiinţă, 1979

• Premiul întâi republican cu diplomă si medalie la Expoziţiile Naţionale de artă din anii 1981, 1983, 1985 şi 1987

• Premiul „Gheorghe Petraşcu” al Saloanelor Anuale ale Artiştilor Plastici Bucureşti în anii 1981-1988

• Diploma şi medalia de laureat al Festivalului Internaţional de artă de la Moscova, 1987

• Premiul întâi la expoziţia naţională de pictură „Artur Verona”, 1987

• Diploma şi placheta culturală a Municipiului Bucureşti, 1988

• Premiul special al juriului la Salonul Naţional „Peisajul Românesc”, 1989;

• Premiul Albo D‘Oro şi alegerea ca Membru Efectiv al Senatului Academiei Internaţionale de Artă Modernă Roma, 1999.

• Cetăţean de onoare a Municipiului Brăila, 1996

• Diploma “2000 de intelectuali remarcabili ai sec. XXI”, Anglia, 2001

• Diploma de recunoaştere a activităţii deosebite a pictorului Vasile Parizescu şi conferirea premiului din partea Comitetului Elector ABI, SUA, 2002

• Medalia de Aur primită, in numele României, din partea Comitetului Elector al SUA – Institutul International de Biografii, “Pentru pasiune, curaj, implicare, succes, excelenţă, virtute si spirit”, 2006

• Este singurul român invitat la Congresul Mondial al Personalitaţilor din SUA, eveniment care a avut loc între 30 iunie – 8 iulie 2007 la Washington şi in cadrul căruia i-a fost decernat “Premiul Realizărilor Intregii Cariere”, Anglia si SUA, 2007

• Este trecut in toate apariţiile ediţiilor “Who’s who” apărute in Anglia, SUA, Austria – Viena, Grecia – Atena

• Diploma “500 Great Leaders”, – 500 Mari Lideri pentru domeniul Pictor, Om de ştiinţă, General de Armată, acordată de editorii ABI American Biographical Institute in august 2008

Alte activităţi şi funcţii

• Între 1975-1991 Preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici Bucureşti. Din anul 1991 este Preşedintele de onoare al Asociaţiei Artiştilor Plastici Bucureşti.

• Membru Fondator şi membru în Comitetul Director al Fundaţiei Nicolae Grigorescu din Câmpina.

• Membru Fondator al Fundaţiei “Hericlea Darclee” din Brăila şi al Fundaţiei “Ion Irimescu” din Fălticeni.

• În anul 1990 fondează Revista “ProArte”, al cărui director şi redactor şef este şi în prezent.

• Membru in comisia Naţională a Muzeelor si Colecţiilor

Călătorii de studii

Anglia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Franta, Germania, Italia, Jugoslavia, Polonia, Uniunea Sovietica, Ungaria.

Lucrări în muzee si colectii particulare

România, Anglia, Austria, Canada, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Jugoslavia, Spania, S.U.A., Suedia, Turcia.

Cote vânzare

• România, Bucuresti: „Marea la Caliacra”, “Natura statica cu pepene galben” 10.000 euro;

• Cote maxime obtinute: Bucuresti: 20.000 Euro; Tokio, Köln: 50.000-60.000 euro.

Bibliografie

• Album “Vasile Parizescu”, Editura Arta Grafică, 1994, 2001

• “Encyiclopedie des artistes roumains contemporains “ Editura Arc 2000, Vasile Parizescu vol. 1 p. 155, 1999

• “Enciclopedia Artiştilor români contemporani”, Editura Arc 2000, Vasile Parizescu vol. al 5 lea, p.145, 2003

• “Cronici şi studii de artă plastică”, de Augustin Macarie, p.142-144, 2007

• “Viaţa ca o pasiune” de Vasile Parizescu – Editura Monitorul Oficial, 2008

• “LEXICON critic si documentar PICTORI, SCULPTORI SI DESENATORI DIN ROMANIA SECOLELE XV-XX”, Mircea Deac, Editura MEDRO, 2008, p. 352-354

• Enciclopedia marilor personalitaţi din istoria, stiinţa si cultura românească de-a lungul timpului si de pretutindeni, 2004

• Prezenţe brăilene in spiritualitatea românească, 2004

• Anuarul internaţional de experţi si expertize, 2007, prima ediţie, SUA

• Dicţionarul ‘Minţi luminate ale secolului XXI”, SUA, 2007

• „The Encyclopedia of Great Personalities of Romanian History, Science and Culture”, 2004

• „Dictionary of International Biographies” Great Britain 2005, 2006

• „The Encyclopedia of Personalities Romanian”, Austria, 2006, 2007;

• Trecut in marile enciclopedii naţionale si internaţionale si in Who’s who”

• Revista Capital: 100 CEI MAI VALOROSI ARTISTI ROMANI 2012

• „Arta românească de la origini până in prezent” de Vasile Florea, Ed. Litera, 2016, pg. 718, 719

• „Tabloul ca o oglinda’’ Autor Octavian Mihalcea, Ed Militara, Bucuresti 2016

• Mihaela Bara – interviu luat pe 28 ianuarie 2018 Presedintelui AGIR dr. ing. Mihai Mihaita în „Centenar ingineresc”

. Revista „Gandul anonimului” Gh. Indre, iunie 2018 „Despre arta in noua epoca a nonartei”

Contact

Telefax: 0213157013; E-mail: vparizescu@gmail.com

Legături pe internet:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Parizescu

http://www.scar.ro/2012/12/02/02-decembrie-2012-imagini-de-la-lansarea-albumului-de-arta-pictorul-vasile-parizescu-vol-iii-din-seria-viata-ca-o-pasiune/

http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Vasile+Parizescu/

http://artindex.ro/2009/12/12/vasile-parizescu-interviu-in-q-magazine/

https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/un-colectionar-nascut-in-zodia-artei-67181.html

https://www.artline.ro/Recunoa__351_tere_mondial__259__pentru_br__259_ileanul_Vasile_Parizescu-1844-1-n.html

http://artindex.ro/2009/12/12/vasile-parizescu-interviu-in-q-magazine/

https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/1766-vasile-parizescu-cand-e-vorba-de-arta-banul-e-ochiul-dracului.html

https://romanialibera.ro/cultura/arte/portretul-unui-colectionar-de-arta-417477

http://patzeltart.ro/v/parizescu+vasile/despre+vasile+parizescu/

https://www.youtube.com/watch?v=ERgOaIirWiQ

https://www.youtube.com/watch?v=q61f7p3Z8TQ

***

“Viaţa, ca un roman”

Jurnalul National 10/01/2009 SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

de Tudor Octavian

Numărul celor care cred că viaţa lor e un roman e foarte mare. Mulţi o şi spun, dar de îndată ce încep să şi-o povestească vezi că e doar un inventar de suferinţi de toată mâna, majoritatea venind din resemnare, nu din luptă. O viaţă de succese însă e o sursă pentru orice romancier, iar când reuşita e consecinţa unui conflict esenţial şi de durată cu societatea avem motive să spunem: Da, omul ăsta a trăit într-adevăr un roman.

După război, nu numai averile, titlurile de nobleţe şi profesiunile „burgheze şi retrograde” au fost rechiziţionate, anulate, interzise şi cenzurate, ci şi pasiunile. Cel mai mult dintre pasionaţii culturii au avut de îndurat colecţionarii. Cine stăruia în patima de colecţionar era o persoană dubioasă. Dacă, bunăoară, îndeletnicirea de colecţionar a unui medic era oarecum tolerată, în felul în care totalitarismul tolera unele activităţi tradiţionale pe care nu le putea recuza din scurt, un militar-mare colecţionar de artă era un fapt contra condiţiei sale de aliniat.

Inginerul-ofiţer superior Vasile Parizescu a trăit trei vieţi paralele, cu atingeri între ele pline de tensiuni. Ceea ce a izbutit Vasile Parizescu, atât în cariera tehnică la vârf, cât şi în „subversivele” îndeletniciri de colecţionar şi de pictor, ţine de imposibil. Pentru toată lumea, o seamă de profesii se exclud sau sunt practicate una în dauna celeilalte.

Substanţa de roman a existenţei lui Vasile Parizescu stă în soluţia pe care a găsit-o pentru a i se îngădui, la limita regulamentelor cazone, cele două pasiuni profund nesoldăţeşti: colecţionatul şi pictura. Soluţia lui Parizescu a fost să devină indispensabil armatei, ca mare proiectant de maşini de luptă, iar ministerul să-l lase în pace, amânând la nesfârşit nişte interdicţii ce păreau iminente.

Recent, sub titlul „Viaţa ca o pasiune”, Vasile Parizescu a publicat, la Monitorul Oficial, un tom monumental, cu circa şase sute cincizeci de reproduceri din lumea artelor plastice, în fapt un roman de colecţionar şi de pictor, unic în cele două bresle atât prin dimensiuni, cât şi prin angajament spiritual. E genul de carte „acum ori niciodată”, care probează o motivaţie interioară de lungă durată. În lumea colecţionarilor de artă i se spune „Cartea lui Parizescu”, fapt ce vrea să însemne că e scrierea care va rămâne cu siguranţă un reper în domeniu. E o carte de artă, care desfăşoară simfonic un complet de biografii şi de mari drame despre colecţiile şi colecţionarii pe care i-a cunoscut, dar şi despre pictorii în preajma cărora s-a format: Schweitzer-Cumpăna, Vânătoru, Ghiaţă.

Aş îndrăzni să conchid că e cartea care trebuia scrisă pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu elitele culturale în jumătatea de secol de dictatură. Creatorii sunt caractere accentuate. În puhoiul de apariţii editoriale fără relief, câteva cărţi au un accent uman ca un ecou remarcabil în timp. „Cartea lui Parizescu” are prestaţia unei catedrale într-un cartier de construcţii de larg consum.

***

„Vasile Parizescu, singurul roman la Congresul mondial al personalitatilor lumii”

Intr-un interviu acordat in exclusivitate cotidianului “Cronica Romana”, presedintele Societatii Colectionarilor de Arta din Romania, Vasile Parizescu, vorbeste despre medalia de aur primita, in numele Romaniei, din partea Comitetului Elector al SUA – Institutul International de Biografii, distinctie acordata in anul 2006, despre cele mai importante enciclopedii si dictionare in care se regaseste, despre picturile sale din colectiile americane, engleze, olandeze si franceze, dar si despre faptul ca…este singurul roman invitat la Congresul mondial al personalitatilor din SUA, eveniment care va avea loc in perioada 30 iunie – 8 iulie la Washington si in cadrul caruia ii va fi decernat “Premiul realizarilor intregii cariere”.

– Dle Vasile Parizescu, ati primit de curand din Statele Unite un premiu, in numele Romaniei. Despre ce este vorba?

– Cred ca numai Dumnezeu, parintii mei, familia si apoi munca pe care am depus-o au facut ca in viata sa am rezultate ale eforturilor mele, pe care

le-am facut insa din placere. Am mai povestit, si daca mi se dadea un ordin care nu-mi convenea, il transformam in mintea mea intr-unul care sa-mi placa si-l indeplineam cat mai bine. Si asa a fost toata viata mea. Din aceasta placere a muncii au iesit niste recompense morale, care, sigur, fara sa vrei, te bucura. S-acum raspund la intrebare: din partea Comitetului Elector al SUA- Institutul International de Biografii, mi s-a trimis mai intai o scrisoare cu propunerea acestui comitet de a mi se acorda o medalie de aur, asa scrie in document, pentru Romania, ceea ce m-a bucurat, dar purtand ca inscriptie numele meu. Este acordata pentru anul 2006, pentru “Pasiune, curaj, interes pentru activitate, succes, excelenta, pentru virtute si spirit”. Ea confirma, zic eu, ceea ce au constatat ei in viata si biografia mea, cunoscute lor si din diverse enciclopedii.

– Care sunt cele mai importante enciclopedii si dictionare in care va regasiti ?

– Sper sa nu plictisesc, asa ca le voi aminti doar pe cele mai importante: Enciclopedia Artistilor Contemporani (1999), in limba franceza; Enciclopedia Artistilor Romani(2000); Enciclopedia Comitetului Elector din SUA(2002), pentru o mie de intelectuali ai secolului XXI, de la care am primit si diploma; Enciclopedia Cambridge (2001) cu 2000 de intelectuali ai sec.XXI, de la care am si diploma; Enciclopedia marilor personalitati din istorie, stiinta si cultura romaneasca de-a lungul timpului si de pretutindeni, volumul V-2003; Enciclopedia marilor personalitati din intreaga lume (2006), aparut in Anglia. Si nu pot sa nu amintesc Monografia Cetatenii de Onoare ai Brailei (2004), orasul meu natal. S-apoi ma regasesc in toate Whos’Who-urile din lume.

– Ati primit o invitatie de a merge la New York…

– Da, e invitatia unui comitet international, format din englezi, americani si belgieni, pentru a participa la Congresul mondial de arte, stiinte si comunicatii al personalitatilor lumii, 30 iunie – 8 iulie 2007, si care va avea loc la Washington D.C. La aceasta intalnire a ambasadorilor marilor personalitati mi se va acorda “Premiul realizarilor intregii cariere”. Vor fi trei zile cu simpozioane la care participantii vor tine prelegeri, cum de altfel, si eu imi voi pregati un discurs. Apoi, vom fi invitati de onoare la festivitatile din 4 iulie, ziua nationala a Statelor Unite.

– Sunteti singurul roman invitat la Congresul mondial al personalitatilor lumii din SUA?

– Da. Sunt singurul roman care a primit aceasta medalie de aur si, cred, singurul invitat la acest congres.

– Aveti picturi in colectii americane?

– Sigur, si nu numai in America ci si in Anglia, la membri ai Camerei Comunelor si Camerei Lorzilor. De exemplu, o baroneasa, membra a parlamentului olandez si prietena cu o doamna din Camera Comunelor, a vazut intr-o colectie americana lucrarile mele. Si in 1996, cand Romania a gazduit Forumul Crans Montana, m-au cautat, au venit la mine acasa si si-au ales cate doua lucrari. Picturile mele se gasesc si in colectii deosebite ale unor oameni politici din Franta.

– Ce personalitati americane, cunoscute noua, au lucrari semnate Vasile Parizescu?

– Sotia unui presedinte al SUA are un peisaj marin, care – spre bucuria mea – este pus acasa si nu la Casa Alba, unde raman picturile oferite oficial.

– Exista pictori sau sculptori romani , in afara de Brancusi, care sa se afle in topurile vanzarilor din Europa sau din lume?

– Din nefericire, nu. Dar nu e imposibil ca peste 50 de ani sa existe. Sunt insa doua galerii in lume – la Tokio, unde am dat 75 de picturi, si la Koln, 80. Desi au fost date la o suma suficient de mare, galeriilor le ramane de sapte, opt ori mai mult decat imi platesc mie, adica pretul real de acolo al unei lucrari de-a mea este undeva in jur de 80 – 100.000 de dolari. Pot sa spun ca am vandute in lume 350 – 360 de picturi. In tara, dau pentru colectionari in rate , fiindca si eu mi-am facut colectia timp de 50 de ani, tot in rate.

– Se pot ingrijora colectionarii de arta ca preturile de pe piata romaneasca se vor alinia celor occidentale?

– Nu, nici in 20 de ani. Sigur vor mai creste, dar nu la acel nivel. Am mai spus-o, circuitul marfa – bani – marfa, pe care-l impun, la noi, casele de licitatie si magazinele de antichitati, este foarte rapid, pentru a le da un castig cat mai mare si imediat. Pun preturi mici la lucrari de mare valoare, ca sa se vanda urgent. Tablourile de Petrascu, Grigorescu, Palady primesc preturi modeste, ca in licitatie sa fie antrenate cat mai multe persoane. Asa se vinde mai repede si profitul chiar daca e mai mic, e sigur. Daca la un Grigorescu s-ar pune pretul real, pornind de la adevarata valoare, de un milion de euro, nimeni n-ar mai cumpara. De fapt, in Occident, colectionar de arta este cel care are o avere estimata la cateva sute de milioane de dolari , nu cum este la noi, care au peste o suta de milioane si cumpara la inceput ca investitie si ulterior, unii dintre ei, ca pasiune.

– Care sunt valorile sigure pe piata autohtona de arta?

– Tablourile originale. As incepe cu Andreescu, Grigorescu, Petrascu, Palady, Tonitza, Ghiata. Cota lor este acum pana in 50-60.000 de euro. Dupa ei vine Tuculescu, mai ales lucrarile din perioada totemica, desi mie pictorul imi place in partea ne totemica din anii interbelici, apoi Francisc Sirato, Stefan Dimitrescu,Teodorescu Sion, Marcel Iancu. Nu mai vorbesc de Victor Brauner, pictor suprarealist, trecut in toate albumele internationale, care, in 2006 s-a vandut cu un milion, un milion si jumatate de euro. Sigur, cifra e mare, dar devine palida comparativ cu cele 27 de milioane care s-au dat pentru „Pasarea maiastra”. Din nefericire era un fals, ca si „ Miss Pogany”, o copie dupa originalul vandut de Romeo Kuntzer Storck, in 1959, la Paris. In acelasi an, Romeo si cu Vasiliu Falti, fratele lui Grigore Vasiliu Birlic, au facut aceasta copie, sculptorul roman nestiind pentru ce are nevoie de ea fiul Ceciliei, conceput la Paris cu violonistul Kuntzer.

– Care a fost cea mai scumpa lucrare cumparata in Romania?

– O pictura a lui Petrascu, vanduta cu 300.000 de euro. A fost o tranzactie intre doua persoane, caci daca ar fi fost achizitionata la licitatie, nu s-ar fi ajuns la acest pret.

– Oamenii de afaceri interesati si cu posibilitati financiare au fler de a investi in arta sau vin cu persoane care ii conseiaza?

– Pe multi ii sfatuiesc eu. Vin la mine cu ce au cumparat. Exista o clauza ca in timp de 15 sau 30 de zile lucrarea se poate inapoia.Vad daca e originala, daca merita sa fie in colectia lor, caci si eu am interesul ca langa o pictura a mea sa existe numai lucrari de varf. Asa cum ati vazut si in colectia pe care o am, sunt si trei tablouri ale mele, frumoase, care stau bine langa picturi deosebite ale perioadei interbelice.

Lucia Ivanescu – Cronica Romana (21-03-2007)